Cheia vietii este arta de a fi / interviu cu Ioan Gyuri Pascu

Daniela Apostoaei, Codrut Miron

Interviu publicat in Uniunea Ziaristilor Profestionisti din Romania

Rep. Din nou în turneu în Canada , de aceasta data cu putin timp înainte de sfârsitul anului . De ce aceasta decizie ?

-Mi-as fi dorit sa putem avea mai dese astfel de decizii pentru ca prima oara am venit în Canada în 1994 si îmi amintesc ca era iarna si era multa zapada cum nu mai fusese de mult aici. Cu factorul vânt cred că temperatura era de minus 50 de grade . Asta îmi aduc aminte din acea perioadă . Acum însă ne bucuram foarte mult pentru ca vom sustine concerte pentru comunitatea româna din Canada în trei orase: Calgary , Montreal si Toronto.

Rep. Exista vreo diferență pe care ai remarcat-o ca s-ar fi produs în ani de la prima venire a ta în Canada si aparitiile pe scena care au urmat ?

Da, exista o diferenta mare. În anii 90 artistii români erau invitati si cântau doar la scurte receptii, la dinner, cum s-ar spune, „ între furculita si cutit”. Acum, iata, am ajuns sa vorbim despre un concert organizat în sala unui teatru, deci s-a facut un pas important.

Rep. La editia din acest an a Festivalului European de Film ai vorbit ca invitat special iar românii prezenti în sala te-au primit cu caldura, au dorit sa te îmbratiseze de Bun venit.

A fost o seara speciala pentru mine fiindca am întâlnit prieteni din Calgary pe care nu îi mai vazusem de 25 de ani.

Am ramas însa foarte impresionat de momentul în care au venit pe scena reprezentantii tuturor comunitatilor organizatoare ale Festivalului. Vorbeau limbi diferite dar erau toti uniti. Apoi a urmat acel clip de prezentare realizat foarte bine. Îmi place când nu exista bariere de limba, rasa, kilograme, pounds sau orice altceva. Canadienii au avut ocazia sa înteleaga prin acest festival cultura noastra europeana si ca toate acele natii europene organizatoare sunt împreuna la acest festival, zâmbesc împreuna si au o inima comuna. Acest lucru este foarte important.

Rep. Ce crezi ca nu stiu românii din Calgary despre tine?

Sa stii ca am observat ca nici chiar în România multi români nu stiu prea multe despre mine. Spre exemplu, unii ma stiu doar de la grupul Divertis si stiu ca sunt comediant . Altii ma stiu din anii 80 în calitate de cant-autor, cântaret, compozitor de muzica, om de teatru. Foarte putini stiu însa ca am scris 6 carti sau ca am facut roluri de teatru si film în seriale de televiziune. Fiecare îsi gaseste un domeniu din care sa ma extraga. Însa foarte, foarte putini oameni stiu toate fețele mele. Nu ma deranjeaza acest lucru, fiindca vorba lui nea Iancu: Eu fac din toate câte nimic.

Rep. Cum ai vrea sa te stie publicul din Calgary ?

Buna întrebare fiindca as dori sa fiu cunoscut ca un om foarte simplu, un om cu bucurii si tristeti ca orice om, fie ca este din Bangladesh sau din Vințu de Jos. Nu cred ca exista oameni mai cu mot ca altii, sa aiba trei mâini în plus. Suntem Oameni si eu ma bucur sa fiu Om si sa dau mai departe darurile si talentele pe care le-am primit de la Dumnezeu.

Rep. Crezi ca exista totusi ceva ce te caracterizeaza în mod deosebit ?

Da, sinceritatea. Eu sunt un om foarte sincer chiar si pe scena. Îmi place sa spun când am gresit chiar daca sunt live în concert. Ca ma cunosc oamenii astfel sau nu, eu asa sunt. Adevarul pentru mine este suprema cale de a trai : sa spui adevarul, sa traiesti adevarul, nu sa vorbesti despre adevar. La fel si cu iubirea: sa nu vorbim despre iubire, sa traim iubirea. Iubirea vindeca totul. Singurul adversar al ei este frica. Daca românilor le este frica într-un fel sau altul, ei pierd.

-Rep. Tu ai calatorit mult si în strainatate. Ai observat o diferenta între publicul din unele zone geografice si cel din altele?

-Cred ca fiecare om are felul lui propriu de a primi mesajul nostru. Tine si de o anume zona geografica la fel cum este si la noi cu ardelenii, care prind mai greu glumele cu tâlc. Le trebuie ceva timp…

Sunt zone meridionale unde oamenii sunt mai iuti si se manifesta ca atare dar în inima lor fiecare primeste energia cântecului. Publicul este suveran peste tot. Când a venit la sala el si-a facut datoria, de atunci încolo este treaba ta.

– Rep. Ce surpriza aveti pentru publicul nord american prin acest turneu al vostru ?

Avem un cadou pentru ei : un album care nu a aparut înca în Romania. Am reusit sa fac o varianta demo a cântecelor, pe care oamenii de aici din America de Nord sa o aiba înaintea românilor din tara. Albumul intitulat Casa inimii va aparea în România abia peste doua luni.

-Rep. Ce dezvaluie cîntecele tale?

Sinceritatea este foarte importantă pentru mine iar cântecele mele spun cate o poveste fiecare. Toate la un loc spun povestea vietii mele. Cine doreste sa ma cunoasca îmi asculta cântecele si va afla cum sunt de fapt eu. Am un cântec intitulat „ La jumatatea vietii” si el spune adevarul despre omul Gyuri Pascu, cu bunele si relele lui. Uneori colegul meu de la chitara Teo Boaru spune ziaristilor care ma intervieveaza : Aveti grija ce îl întrebati, fiindca el sufera de sinceritate cronica.

-Rep Un cuvant de suflet pentru românii de aici, pentru toti cei care fac cunostinta pentru prima data cu muzica ta, pentru prietenii vechi sau noi din Canada dar si pentru românii de acasa.

Pot sa le spun un singur lucru : cel mai important este sa fiti întâi pentru ca mai apoi sa puteti face ceva si apoi sa aveti. Cheia vietii este arta de a fi. Daca reusesti sa fii întâi atunci vei gasi si iubirea. Le doresc sa aiba parte de cât mai multe clipe în care sa fie ei însisi iubire si în jurul lor totul se va schimba. Când totul se lumineaza înauntru, devine luminos totul si în exterior.